Motivul pentru care am ratat cu
mare nesimtire- ati ghicit!- “Al Nouasprezecelea Aperitivo” este acesta: am evadat timp de 4 zile la munte. Cum “Iadul
alb” (citez un simpatic stand-up comediant, sau orice program de stiri de la
ora 18:00) nu se grabeste sa se transforme intr-o minunata si calda primavara,
un weekend la Sinaia este ca o gura de aer proaspat… literalmente.
Nu stiu daca exista un Restaurant
Sinaia in Tirol, dar stiu sigur ca exista Restaurantul Tirol in Sinaia… si ce
bine ca exista! Cu un aspect pitoresc si un meniu specific zonei Alpilor
elvetieni si austrieci, Restaurantul Tirol este un “trebuie” pe lista
localurilor cu mancare buna de la noi de pe meleagurile montane. Site-ul www.emontan.com
garanteaza ca “noi” vom “deslusi tainele Fondue-ului Bourguinonne,
o specialitate din zona Tirolului elvetian”… Nu sunt ferm convinsa ca
taina pregatirii Fondue-ului poate fi deslusita cu o simpla degustare (cum, de
asemenea, nu stiu sigur daca e un mare secret ce trebuie deslusit), dar stiu ca
acest fel de mancare este unul foarte gustos si ca merita macar incercat.
Ce m-a
impresionat in meniul caldurosului Restaurant Tirol (in afara de uber
talentatul domn care creeaza o superba atmosfera in restaurant cu acordurile
sale de orga si vibratiile vocii lui, voce care o imita cu usurinta pe a lui Florin
Chilian si Luis Armstrong deopotriva) este prezenta raclettei (sau
raclette-lui?...)…
“Raclette”
este un tip de branza frantuzeasca si, implicit, un fel de mancare care contine
aceasta branza. Gatitul/ mancatul implica
un adevarat proces : iti este adus un aparat, un fel de mini-grill electric, pe
suprafata caruia, odata incins, asezi bucati de carne de pui/vita/porc sau
carnati ori bacon si, practic, ti-I gatesti singur. Racletta are, de asemenea,
la nivelul inferior, 2 mini spatule adanci in care se pune branza (sub
denumirea “raclette” sau, dupa caz, orice alt cascaval) si se topeste, pentru a
fi ulterior intinsa pe cartofi copti sau prajiti si savurata semi-topita. Procesul
elvetian/francez originar al acestui fel de mancare implica doar aparatul si
branza, nu si carnea, insa Restaurantul Tirol mi-a oferit posibilitatea de a-mi
rumeni dupa bunul plac pieptul de pui, fapt ce, in sufletul meu, merita un mare
KUDOS. Treaba este usoara. Carnea vine deja taiata, feliata, batuta, dezosata
s.a.m.d => menirea ta, clientule, este sa o asezi frumos pe patul sau
fierbinte si sa ai grija sa nu se arda prea tare…
Poate
cineva ar zice: “de ce sa imi gatesc mancarea singur cand vin la restaurant? Asta
pot sa fac si acasa!”. Pentru ca e distractiv si delicios, de aia! In orice
caz, pentru cine gandeste astfel, am o veste buna: aparatul de raclette se gaseste in comert, si
la noi in tara cu siguranta (de asemenea, si cel de fabricat fondue), are un
pret bun si este unul dintre cele mai usoare si practice modalitati de a aduce “the
french cuisine” mai aproape de ograda (a doua modalitate in top, dupa cea a
achizitionarii unei carti de bucate “marca” Jamie Oliver). Vezi: http://electrocasnic.nscmall.ro/Raclette/Tefal/RE5700-Ovation-Compact-8-P-RE5700/.
Supa de
rasol de vita cu taietei este o alta specialitate a casei, dar, neincercand-o,
nu m-am grabit sa v-o recomand. Insa daca veti poposi vreodata in acest local
din care eu, una, ies mereu satisfacuta din punct de vedere gastronomic, multe
usi (a se citi “pagini de meniu”) se vor deschide in fata ochilor dumneavoastra
si nu veti regreta…
Dupa toata
aceasta vorbarie despre cat de bun este acest tip de mancare, s-ar putea sa-mi
intelegeti marea mirare din aceasta excursie… si, in acelasi timp, entuziasmul.
Ce-mi ramane de zis, dupa randuri si
randuri de elogii? Clasicul, si totusi mereu “en vogue”-ul:
“Bon apetit!”
No comments:
Post a Comment